Sunt asezata intr-un spatiu ciudat,
Necunoscand plinatatea trairii,
Sedata palpez un lucru uitat
Puritatea iubirii.
Intunericul si-a gasit un situs enorm,
Iar eu orbeste privesc indarat,
Cautand clipa metamorfozei in neom,
Capat lacat!
Trezita de trosnetul rece al luminii,
Realizez descumpanirea crunta,
Solitara sorb decibelul surd al gurii,
Dar lumea-i muta...
Incerc o lenta inotare,
Spre al ratiunii Sfant lacas,
Sperand grav la o dulce salvare,
De brav urmas...
Statistici00 80 66 1 Distribuie
 
|
 Comentarii AutorNu exista vreo descriere mai buna decat ceea ce transmit(daca o fac) creatiile mele indiferent daca este in sens negativ sau pozitiv... Aceasta creatie nu are nici un comentariu. Fii tu primul care comenteaza. Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie |