Parol! pentru nimic de Suficientdemare

Zvâcniri puternice în sânge

Caută dorințe să culeagă

Culori și forme să se șteargă

Și pasul meu, să-nceapă a fuge

Căci de stagnare eu tresalt

Cum orice ață taie mușchi,

Cum orice gând se vrea normal

Creația în supă plânge!

Să se sară, dar cu rost

Orice pumn să fie dat

Când vânătaia ți-o ating

Să simt că m-ai iluminat.

De da și nu ne-nstrăinăm

Rânjim, în loc să doar privim

Politicoși, în loc de noi

Nouți, năuci vreți toți să fim!

Nu mai e timp de se jucat,

Căci tot s-a dat pentru muncit.

Orice cuvânt, din dicționar,

Cu mercurial e înrudit.

Parol! chiar și pentru un vid

Cheliile ni le-arătăm,

Și aplaudăm pentru petrol

În farfurie? Îl mâncăm!

(Stigmate-n câmp toți să scuipăm)

Adept te faci, și nu te naști

Din mizerabili, de când pământul

Nu mai e râu ca să te scalzi,

Cu ciuda ta-i-ucis cuvântul!