Pe ulița copilăriei
Am mers de-atâtea ori
Dar niciodată,parcă
n-au răsărit atâția nori.
Și niciodată-n soare
Nu se opri vreun zbor
Să-ntunece lumina
Ce ne ținea-n pridvor.
Eram ai altui timp
Ce-a dus amurgu-n piatră
Și spintecat-a-n două
A noastră dulce vatră.
Unde e prispa?
Unde sunt merii roditori?
Unde s-a dus cântarea noastră
În lumi fără ecouri,fără sori?
