Melancolic-Urban de valiilav

Am străbătut străzile înghesuite,
de zei îmbrăcati în zdrenţe.
Călcâiul le este tocit de ciment,
s-au descălţat de trăiri,acum absente.

De pe blocuri,soarele cade,
dar nu în burţile lor muritoare.
Observ cum cât o stea aprinde...
îmi aprinde,
Ale noastre triste felinare.

Îmi duc cu greu cuvântul,
căci este sub formă de piatră.
O ancoră amară,lasată,
peste străzile pavate cu gândul.

Sunt corăbii ale omului pe cerul alcalin!