Strada mea de dee-dee

Locuiesc pe Strada Necunoscutului,
Numărul indefinibil al amurgului,
Blocul în care-atîtea suflete domnesc
Şi scara-n care-ai tăi prieteni vechi se odihnesc.
Etaju-i inutil să ţi-l mai amintesc
E, dacă ţii să ştii pe-un soclu pentru tine nefiresc.
Apartamentu-i călduros şi zău, nu-i mai ştiu ordinea
Că mulţi au cumpărat o camera-naintea mea.
Şi tu vei cumpăra una cîndva...
Cît despre oameni ce sa-ţi povestesc?
Departe-s smezii de lumea-n care-acum sălăşluiesc,
Departe fariseii ce lumina zilei pîngăresc,
Aproape-s cei ce duhu-şi îngrijesc
Şi tot atît de-aproape cei ce simplu se iubesc.
Nu mă-ntreba cînd mă poţi vizita
Aici mereu te voi admonesta
Căci nu tu, firea-şi va da invoirea,
Iar eu întotdeauna paşii-ţi voi veghea.
Nu-mi cere să-ţi grăbesc
Express-ul, tu smintitule ce eşti,
Nu tu, ci anii vor decide unde te opreşti.
Un singur lucru vreau acum să-ţi mai şoptesc:
Iubeşte-ţi viaţa şi alung-orgoliul nebunesc,
Ca-n a mea stradă eu să te primesc!