Trafic
|
Viata e un mare ocean de mister,
Daca te-avanti poti sa te-afunzi in el.
Dar tu ce ratacesti plimbandu-te-n pustii
Niciodata sensul vietii nu ai sa il stii.
Picioarele te poarta si nu tu pe ele,
Hainele te-mbraca, abia incapi in ele;
Inima iti bate, dar nici nu o simti.
Traiesti in alta lume si nu-ncerci sa te schimbi.
Nu esti tu cel care gandeste,
Controlat de ceva ce parca te orbeste;
Respiri, dar si asta ajungi sa nu o simti...
Ca o marioneta, fara voce , fara simt.
Cine esti daca de-o viata
Te tot invarti in propriul cerc?
Tu nu ai iesit vreodata
Sa spui ce vrei , macar sa-ncerci.
Ridica-te, inalta-ti glasul
Pe tine insuti fii stapan,
Deschide ochii, ticaie ceasul
Timpul e scurt, ai propriul drum!
ÿþ A s v r e a &
A s v r e a s a c r e d i n v i s e , a s v r e a s a c r e d i n n o i ,
I u b i r e a c e a p r o m i s a , e - a i c i e p e n t r u n o i .
I u b i t u l e p o r n e s t e s i i a - m a , d a r c u t i n e ,
N u p o t s a m a i s u p o r t , o c l i p a d e s u s p i n e .
A s v r e a s a t e c u p r i n d a c u m , s t i i b i n e ,
P e g u r a t a s a - t i i n f l o r e a s c a - n l i r e ,
C u v i n t e d u l c i , d e m i n e c e - s s t r a i n e ,
S a - m i r a c o r e a s c a d o r u l s i d r a g o s t e a d e t i n e .
A s v r e a s - a d u n d i n l u m e s u f e r i n t a ,
C a p r e a e m u l t a s i - o p r e s t e n a z u i n t a .
S a s e t r a n s f o r m e - n o d a , s a - n c h i n e n e s t e m a t e ,
I u b i r i i m e l e m a r i , p o r n i r i n e m a s u r a t e .
A s v r e a s a p u n i n s t e l e t r a n d a f i r i i ,
C u l e s i f i e r b i n t e , d i n c u r t e a d e s f a t a r i i ,
S - a t i n g e m i m p r e u n a , c u L u n a n e - n c e t a t ,
P l a c e r e a s i - m p l i n i r e a , a m o r u l u i c u r a t .
A s v r e a s a s t e r g d u r e r e a , c e - n s a n a m a d u n a t ,
L u m i n a c e s e s t i n g e , n a s c u t a d i n p a c a t ,
S a n e p a t r u n d a - n s a n g e , p r i n z e l t e r g i v e r s a t ,
D a r p e n t r u c a r e - n t i h n a , d e m u l t a m a s t e p t a t .
A s v r e a s a s o r b m e n i r e a , c u t i n e n e - n c e t a t ,
D i n f l a c a r a i u b i r i i s a p r e g e t s i i n d a t
S a - t i d a r u i b u c u r i a , s i v a i c e m i n u n a t !
S a t e p a t r u n z i p r i n m i n e , a c u m s i n i c i o d a t .
A s v r e a s a s i m t i m i s c a r e a , c u l o a r e a s a - n d r a z n e s t i ,
S a o p r e f a c i i n r a m u r i p e c a r e s a l e - n c e r c i ,
C a r o d u l l o r c u m i n t e , s - a d u c a s i s a - n v e t i ,
M i r e a s m a f e r i c i t a a p l o i l o r t r u p e s t i .
V i r g i n i a G a b r i e l a T .
0 6 . 0 4 . 2 0 1 2
Puteai să zbori până-n pământ
Şi să cobori la cer.
Puteai să suflii nori pe rând,
Să fii domestic ager.
Puteai să iubeşti, să minţi,
Şi să râzi neantul.
Puteai să crezi în zei, în sfinţi,
Să eviţi irelevantul.
Puteai să dormi, visând imagini,
Şi să creezi bariere.
Puteai să reînvii paragini,
Să hrăneşti idei stinghere.
Puteai să juri că viaţa-i infinită
Şi râsul siamez chipului tău.
Puteai vede stare neprihănită
Definid bine cu rău.
Dar lanţul explodează-ntrun totem murdar,
Priviri înceţoşate aşezate pe-un zîmbet hilar,
Puls, PUls, PULs, PULS incredibil de forjat,
Moarte pe iris zilnic, aceeaÅŸi voce de-ascultat.
Viteză, Viteză, Viteză. Ţipă dacă ai curaj.
Dar viteza nu îţi mai permite-n anturaj
Să spui păcatului ceva, dar el îţi spune leacul,
Aruncând natura-n tine, penetrându-te cu acul.
Stop.
Văd lumina, dar e mult prea departe.
Potop.
Mi-e frig, dar pielea-mi încă arde.
Cuvintele n-au rost
Într-un pământ de gheaţă.
Rămâi tot ce n-ai fost,
Şi ce-ai fi fost în viaţă.
AÅŸa am murit eu.
Aşa am apărut.
Acum scriu, visând mereu
Extazul. Murind acut.
Enigma
Cine cunoaste adevarul, sau cine stie ce-i minciuna?
Deosebite nu prea sunt, defapt amandoua-s tot una,
Caci daca minti pentru-adevar, cand adevarul sta s-apara,
Atunci minciuna-i adevar si adevaru-o sa dispara...
De ce sa credem in minciuni sau in desarte vise,
De ce sa stim de adevar sau de legi nepermise?
Ca ni se pare adevarat tot ce ne-nvata altii,
La baza toate sunt minciuni...de ce sa cred in astrii?
De multe ori e-adevarat, minciuna va apune,
Dar dupa ea, adevarat, adevar se va spune,
Si totusi cine va sa stie, care-i una sau alta?
Cine-adevar graieste acum poate-asteapta rasplata...
Intr-un final neobosit de a afla dreptatea,
Ne pierdem scopul definit, ne pierdem judecata,
Si judecand dupa auz, vedem numai minciuna,
Caci adevarul si cu ea, va fi mereu totuna.
Esti un animal cu putin mai multa inteligenta. Prietenii nostri, mortii, au disparut si ei ; si nici c-ar fi lasat vreo urma in spate. Au disparut de parca nici n-ar fi existat. Eu iti zambesc. Mi-am facut curaju’ chiar sa iti si vorbesc. Si tu ce faci ? Tremuri. Ca si cum fiorul de-alta data s-ar resimti in tine. In noi. Tremuri si stai nemiscata. De parca gandurile tale nu te obliga sa-mi sari in brate si sa-mi spui ca ti-a fost dor. Inca te gandesti la noi. Nu, nu iti citesc gandurile. Iti citesc doar expresia puerila de pe fata. E clar ca plangi pe dinauntru. Frigu’ iernii nu te ajuta sa uiti. Oricum el nu e ajuta la nimic. E de prost gust sa te intreb ce faci. Nu faci bine, nu-i asa ? Daca te-as intreba, e ca si cum as opri timpu’ si l-as arunca la gunoi. Si cum sa fac asa ceva ? Nu-mi permit. E o bataie crunta in capu’ meu. Intre tine si mine, intre noi si singuratate. Inca nu m-ai sarutat. Nu iti permiti ? Mi-ai repetat asta zilnic. Doar taci si fa-o. Revin la prietenii nostri, mortii. Lor nu le-ar pasa. Ar veni la mine si m-ar sfasia de viu. Tu nu poti sa-mi devorezi sentimentele. Ar fi fara rost, oricum, nu-i asa ? Te mai rog odata, vin-o si smulge-mi o lacrima din mine. Sau lasa-ma sa te-nghit. Ca pe-un pahar de vin fiert cu prietenii intr-o zi alba. Alba de dor sau de ninsoare.
|
