Trafic
|
Iubitule, e luna plina asta seara.
Si vantul aluneca tip-til prin frunze reci.
Si valuri mari de sete-ti trec prin par
As vrea sa impietrim aici pe veci.
Iubitule, azi mana ti-e rigida.
Azi pielea-mi este presarata
Cu nisipul din marea de atunci,
Cu clipa cantecului scoicii sparta.
Iubito, spune-mi vorbe dulci.
Si puloverul e mai subtire decat ieri,
Azi parul tau e ars, il simt,
De arsita din clipa cu miros de tei.
Iubito, ne e frig si tremuram,
De dor de soapta ragusita,
Iubito, acum vreau sa dansam...
Si totusi e tarziu,
Esti mult prea adormita.
Locuiesc pe Strada Necunoscutului,
Numărul indefinibil al amurgului,
Blocul în care-atîtea suflete domnesc
Şi scara-n care-ai tăi prieteni vechi se odihnesc.
Etaju-i inutil să ţi-l mai amintesc
E, dacă ţii să ştii pe-un soclu pentru tine nefiresc.
Apartamentu-i călduros şi zău, nu-i mai ştiu ordinea
Că mulţi au cumpărat o camera-naintea mea.
Şi tu vei cumpăra una cîndva...
Cît despre oameni ce sa-ţi povestesc?
Departe-s smezii de lumea-n care-acum sălăşluiesc,
Departe fariseii ce lumina zilei pîngăresc,
Aproape-s cei ce duhu-şi îngrijesc
Şi tot atît de-aproape cei ce simplu se iubesc.
Nu mă-ntreba cînd mă poţi vizita
Aici mereu te voi admonesta
Căci nu tu, firea-şi va da invoirea,
Iar eu întotdeauna paşii-ţi voi veghea.
Nu-mi cere să-ţi grăbesc
Express-ul, tu smintitule ce eşti,
Nu tu, ci anii vor decide unde te opreşti.
Un singur lucru vreau acum să-ţi mai şoptesc:
Iubeşte-ţi viaţa şi alung-orgoliul nebunesc,
Ca-n a mea stradă eu să te primesc!
De acele zile minunate imi e dor
M-as intoarce in timp la ele, in zbor
Iar visele imi spun in soapta
Ca ele se afla dincolo de o poarta .
*
O poarta nu prea departata, la un pas…
Sa elucidez misterul, e tot ce mi-a ramas.
Sa ma ghidez dupa stele
Sa am incredere in ele.
*
Ca ma vor conduce dincolo de poarta
Ca imi vor desena o harta.
Sa ajung intr-un loc al vietii izvor
Intr-o lume pentru orice visator.
*
Intr-o lume inimaginabil de galanta
Cu un parfum si-o frumusete captivanta,
Un loc in care firea
Se contopeste cu iubirea.
*
Un loc in care sa asculti tacerea
Sa iesi la o plimbare agale,
Sa simti fiordul vantului
De aici si pana-n vale.
*
Un loc in care tuturor le pasa
Ca te simti bine, ca te simti ca acasa.
Unde poti avea incredere “in tot”
Sa ajung acolo sper sa pot.
*
Aceasta lume exista, trebuie sa crezi
Ai incredere in mine, chiar daca nu o vezi,
Daca vrei s-aspiri la ea trebuie sa promiti
Ca vei face-n fel si chip gandurile rele sa le eviti.
*
Sa nu ai o inima de gheata
Sa demonstrezi ca iubesti natura in viata.
Sa acorzi lucrurilor importanta
Sa nu tratezi pe nimeni cu ignoranta.
*
Numai gandindu-ma mi se face dor,
Este o lume , un vis miscator…
Caci acea poarta este doar in inima mea
Gaseste cheia si poti ajunge la ea !
Am o dorinta aprinsa,
Am un foc nestins,
Vreau cu tine o viata,
Sau macar un vis.
Adeseori te intalnesc,
Accidental...sau poate nu,
Doar cel divin mai stie teama,
Cand tu-mi vei spune nu!
Si acum scriu...Dar ce folos?
Tu esti cu el...eu calduros...
Aprins,nestins si amagit,
Astept un DA mult indragit.
Cand va sosi?Eu chiar nu stiu
Stau...privesc iar spre pustiu,
Pustie e inima mea,
Cand tu refuzi sa intri-n ea.
Dutescu Bogdan-Daniel
Inchide calculatorul, televizorul, telefonul, lumina. Acum gandeste. La ce? La tine, la viata, la moarte. Lucruri cutremuratoare se vor revela in fata ta. Vei ajunge la concluzia unei mediocritati a tot ce te inconjoara.Propriile realizari sunt infime.Viitorul a insemnat pentru tine numai ziua de maine, astfel te-ai ales cu un trecut plat si neinsemnat, guvernat de o banala rutina. Superficialitatea este rasplatita la tot pasul. Oamenii nu se mai bazeaza pe sentimente, ci pe instinct, unul de conservare care sa le asigure confortul prezent. Lumea toata este cazuta in pacat, atat de adanc incat calea de curatire este sfarsitul. Singurul lucru sigur il reprezinta moartea. Nu te va ocoli.
Incepi sa tremuri.Ce s-a intamplat cu tine? Ce este cu sentimentul straniu si cu golul din stomac?
Revii. Deschizi televizorul. Te intorci in prezent. Cotidianul te-a prins din nou in joc si timpul curge normal. Gandesti din nou doar cat trebuie.
VISURI...
Tu esti departe, si mi-e greu,
Mi-e dor mereu de tine,
Iubita mea cu ochi albastri
Hai vino linga mine.
Hai vino, hai sa ne iubim
Mi-e foarte greu departe,
Iubito... nu ma parasi
Nu ma lasa in noapte.
Atat de bine-i linga tine,
Cind ma alinti cu soapte,
Spunindu-mi numai vorbe dulci
Fiind de tine-aproape.
Dulce e gurita ta,
E dulce... ma-nfioara,
ingerasul meu cel scump
sub cerul liber zboara.
Zbori mereu prin mintea mea
Mi-e greu, dar e si bine,
Cind stiu ca ma iubesti
Cind simt ca tii la mine.
Nicicind nu mi-a placut
Sa apartin cuiva,
Dar de cind te-am cunoscut
S-a schimbat ceva.
M-ai facut sa inteleg,
Ce este... iubirea
sa-nteleg a cita oara,
Sa simt fericirea.
Pot scrie cele mai triste versuri
Post sa scriu de exemplu :
>noaptea este instelata,
Si astrele stralucesc albastre de departe
Vantul noptii suiera langa cer si canta
Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea asta
Eu am iubit-o..
Si cateodata si ea m-a iubit.
In nopti ca aceasta am avut-o in bratele mele
Am sarutato de atatea ori sub cerul infinit
Eu am iubito.si.ea ma iubit cateodata
Cum sa nu fi iubit ochii aceia mari si ficsi?
Cum sa ma gandesc ca nu o am?
Sa simt ca am pierdut-o
Sa aud intensitatea noptii
Cu atat mai intense cu cat sunt fara ea
Si versul acesta cade peste suflet
Ca roua pe iarba
Ce conteaza ca iubirea din mine n-o mai poate privi
Noaptea e plina de stele.si EANU E CU MINE,,,,,,
Asta e tot.,,,.
In departare cineva canta!
In departare____________________________
Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea ei.
De parka pentru a mi-o apropia.
Privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta
Si EaNu E cU mInE.
Aceiasi noapte alba,aceleasi fapte
Aceiasi NOI
CeI dE aTuNcInu mai suntem aceiasi.
Nu ma mai iubeste EsTe AdEvArAt..??
Dar cat am iubit-o.
Vocea mea cauta parka vantul.!
Pentru ai atinge auzul.
A aLtUiaL
Este a altuia.L
Cun era inainte a sarutarilor mele.
Vocea ei
Corpul ei conturat clar,
Ochii ei infiniti..
Nu Ma MaI iUbEsC L
Este adevarat..?
Dar totusi eu o iubesc.
E atat de scurta iubirea si atat de lunga UiTaReA.
Pentru ca in nopti ca aceasta am avuto in bratele mele
Sufletul meu nu se obisnuieste cu pierderea ei
Chiar daca aceasta ar fi cea din ultima durere pe care Ea mi-o provoaca
Si acestea ar fi ultimele versuri pe care le scriu
O sa ii strig o ultima data..Te IuBeSc.
by..Narky`sundercover
Un pas, o clipa, doi pasi, o clipa, cu fiecare pas se scurge din mine o farama de viata prin clepsidra neinduratoare a timpului: o farama de dorinte, o farama de griji, de sentimente, de ganduri, un strop de lacrimi, un strop de bucurie, de iubire, de ura. Stiu asta dar continui sa merg. Astept sa se umple clepsidra.
Mi-am inceput drumul sperantei, iar odata pornit, ma poarta catre o singura directie: calc apasat cu pasu-mi sovaielnic, parca coplesit de amploarea momentului de "a fi". Intreaga existenta imi apasa umerii incovoiati, iar responsabilitatea ei ma face sa ma simt infim in fata universului colosal si prea plin de materie.
Ochii-mi vor sa priveasca spre infintit dar nu pot zari decat orizontul, atat de aproape, dar intotdeauna neatins, o iluzie desarta ce a pacalit pe rand fiecare fiinta. E prea tarziu pentru a privi departe, e prea tarziu pentru vise, e prea tarziu pentru nimic. E timpul intaiului si celui de pe urma zbor, ce va continua pana cand ceara fragilului omenesc, ceara aripilor, se va topi in valuri fierbinti si ma va lasa imi sfarsesc calatoria vietii asa cum am inceput-o, maistuos.
Sunt propriul meu actor, sunt regizor, critic si sufleur, scena insa nu e doar a mea. Imi joc bine rolul: imit, vorbesc, tac, rad, plang, alerg, ma opresc, obosesc, imi pun si-mi scot cele mai irealistice masti, traiesc.
Cea importanta este insa doar piesa, nu jocul, nu scena, nu decorul sau machiajul, caci pe tarmul cerului de miaza-noapte spectatorii fara masca asteapta in tacere. Din cand in cand aplauda, uneori joaca impreuna cu mine, ma insotesc pe scena, par actori, dar nu sunt, caci nu ma imita, ci ma ajuta sa ma imit pe mine. Nu huiduie, ci tac, nu parasesc sala, ci se apropie de scena, nu ma judeca, ci ma ajuta sa devin ceea ce pot fii.
Mi-am inceput drumul, mi-am inceput calatoria fara tinta, bagaje sau sfarsit. Sunt nomad in propria-mi tara, sunt strain pentru cei ca mine si dusman pentru cei ce ma iubesc. Acum nu sunt singur, pe drumul prafuit, ingust si abrupt sunt grupati cei ce ma insotesc: calatorii fara aripi, turistii tracatori si cei putini.
Acum nu sunt sigur, inca nu sunt, dar voi fii. Intotdeauna zburatorii raman singuri. Mai este timp. Stiu ca mai este. Sper ca mai este. Vreau sa mai fie, insa in curand nu va mai fii. Orologiul timpului va bate din ce in ce mai repede, rasunand sfasietor in ritmul unei inimi zdrobite de graba inconstienta a zilelor ce trec ireversibil pana ce totul se va transforma intr-un singur sunet indelung si strident ce se va pierde incet in aerul rece ce aduce uitarea si obisnuinta. Apoi totul va muri, figurat, propriu si ireversibil.
Mi-am terminat drumul? Sunt singur? Cat timp? De ce? Tot ce pot face este sa continui sa merg. Un pas, o clipa, doi pasi, o clipa, traiesc viata la un pas distanta, sunt conectat...
Cand luna-si face aparitia, onorand traditia
Si radiaza de caldura, pasionala ca o furtuna
Iti arunca lumina in fata, totul parca prinde viata !
Este darul ei pentru locuitorii acestei lumi, asteptam sa ne indrumi!
Lumina ei fermecata, dezvaluie adevarata oamenilor fata
Ne dezvaluie destinul in vise, chiar si cele mai negre abise
Ne lumineaza calea-n intuneric, chiar si-n iadul periferic
Multe mituri o-nconjoara, la urechile oamenilor apoi zboara.
Cele bune o-ncurajeaza, cele rele o-nfaimeaza
Se spune c-ar fertiliza femei, c-ar fi elementul dragostei
C-ar transforma persoane din intuneric in fiare...
Insa orice-ar fi adevarat, este demna de admirat !!!
|
